
Republica Moldova nu produce suficient: cartofii, laptele și carnea vin din import
În Republica Moldova, mesele de zi cu zi se sprijină încă prea mult pe importuri. Date recente ale Biroului Național de Statistică arată că, în 2024, țara nu a reușit să-și acopere din producție proprie necesarul la câteva dintre alimentele de bază: cartofi, lapte, carne și legume. Cu referire la cartofi, practic, fiecare al doilea cartof cumpărat din magazine sau piețe provine din afara țării.
Cartofii: deficit major
Cartofii, alimentul nelipsit din bucătăria moldovenească, au acoperit doar 55% din consumul intern. Practic, fiecare al doilea cartof pus pe masă a venit din afara țării. Situația nu arată mai bine nici la lapte: producția internă a asigurat doar 60% din necesar, restul fiind completat prin importuri. Carnea a acoperit 79% din consum, iar legumele – 85%, ceea ce arată că Moldova rămâne vulnerabilă la fluctuațiile piețelor externe și la schimbările de prețuri de peste hotare.
Fructele și cerealele: producție peste necesar și exportată
În timp ce la produsele de bază există deficit, alte sectoare produc mai mult decât este nevoie pentru consumul intern. La cereale, resursele au fost suficiente pentru a acoperi necesarul de 1,5 ori, iar la fructe, pomușoare și nuci – de 1,7 ori. Însă mare parte din aceste produse au luat drumul exportului: peste 1,5 milioane tone de cereale și aproape 400 mii tone de fructe au plecat spre piețele externe în 2024.
Această balanță scoate la iveală o realitate simplă: Moldova exportă masiv cereale și fructe, dar importă cartofi și lapte, produsele de care oamenii au nevoie zi de zi. Consumul pe locuitor confirmă tendința: în 2024, moldovenii au mâncat mai mulți cartofi, mai multe fructe și mai mult lapte decât în anul precedent, însă creșterea consumului a fost acoperită în bună parte din importuri.
În lipsa unor politici care să sprijine producția locală acolo unde există deficit, dependența de piețele externe rămâne o vulnerabilitate a securității alimentare. Pentru consumatori, asta se traduce prin prețuri instabile, lipsă de predictibilitate și acces limitat la produse locale.
Suntem ceea ce mâncăm!