Consumul din Republica Moldova și Sindromul Stockholm, măcar aici avem o cooperare internațională bine ancorată
Mi-am propus azi să vorbesc despre un subiect pe care îl am în gând de mai mult timp, dar azi cred că e ziua când trebuie să-l expun. Cu mare regret constat pe rețelele de socializare cum consumatorii din Moldova vin în susținerea operatorilor economici atunci când informațiile de pe etichetele produselor sunt neconforme sau chiar înșelătoare. Este un fenomen care la începutul activității Platformei CE CONSUM EU nu a atras neapărat atenția, dar care la ziua de azi poate fi cu certitudine confirmat, după multiplele postări și reacții ale publicului și ale consumatorilor per general.
Reacțiile consumatorilor la o etichetă neconformă sunt foarte variate: “trebuie să explice producătorul pentru proștii care nu știu diferența, așa-i? “, la etichetă cu mențiune “fără zahăr” într-un produs cu lactoză: “CeConsumEu tu vrei să ne semnalezi că nu știi diferenta intre zahăr și zaharuri? Pentru tine trebuia să scrie ‘fără zahăr adăugat’ ca la proști să înțelegi diferența între ele. LOL ” si campioana reacțiilor la o postare despre binecunoscutul tort Poveste: “pot sa pună în ele măcar și apă cu carbit, eu oricum nu pot rezista în fața unui tort… unde văd, acolo cumpăr și mănânc până dă din mine că nu știu cum să mă opresc, așa-s de bune ”. Cert, aceste reacții vin de la consumatori, de la producători, dar și de la potențiali concurenți sau uneori chiar colaboratori ai autorităților de control (că așa e la noi în țară, la ziua de azi, plină de „spioni” și persoane interpuse). Per general, însă această mentalitate nu datează de azi și e profund ancorată în spiritul consumatorului din Republica Moldova în urma deceniilor de propagandă si prelucrare psihologică din partea “prietenilor” ruși. Țin să precizez că articolul nu este unul politic, vorbim doar de o constatare irevocabilă. Această prelucrare a consumatorului însă are ca rezultat un fenomen mai grav, instalarea unui precursor al sindromului Stockholm în analizele și aprecierile consumatorilor noștri, că ar fi vorba de produsele alimentare sau alte aspecte ale vieții cotidiene.
Conform definiției din Wikipedia, sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv.
De-a lungul anilor, operatorii economici din Republica Moldova, prin produsele de proastă calitate, fabricate sau importate, au instalat o neîncredere generală din partea consumatorului, dar care este obligat să le cumpere, neavând la dispoziție o alegere real concurențială, ci una impusă. Mecanismul de cerere și ofertă în țara noastră este deteriorat și asta nu face decât să prelungească această agonie economică, întărită și de acest sindrom Stockholm. Cum eradicăm această mentalitate bolnavă? Unde sunt autoritățile în tot acest proces? Spunând că suntem țară candidată și ne vom integra în Uniunea Europeană în 2030? Pai nu e suficient, fiindcă integrarea europeană trece atât prin reformele justitiei și a armonizării legislației, cât și a mentalității consumatorului și la ziua de azi, nici una din cele 3 componente citate nu este realizată și, în plus, sunt foarte departe de realitate. Nici măcar cooperarea autorităților cu societatea civilă nu este la zi și Platforma CE CONSUM EU este, cu părere de rău, bine poziționată să confirme aceste lucru. Informați-vă și susțineți Platforma CE CONSUM EU, fiindcă pentru moment este unica căreia îi pasă de sănătatea voastră și copiilor voștri pentru un viitor mai prosper.
Suntem ceea ce mâncăm (unii sunt din apă și carbit:))!
