Uleiul de palmier: Între mit și realitate
Utilizarea pe larg a uleiului de palmier în produsele alimentare din întreaga lume este un subiect abordat din ce în ce mai aprins în societate, inclusiv în R. Moldova unde uleiul de palmier este aproape omniprezent în industria alimentară.
Și totuși ce este uleiul de palmier, care sunt miturile care circulă în societate, ce e adevăr și ce e fals în toată această istorie a uleiului de palmier. Platforma CE CONSUM EU a studiat subiectul și vă oferă toate răspunsurile, mai ales că ați fost numeroși cei care ați solicitat mai multe informații despre acest tip de ulei.
Piața uleiului de palmier a explodat în ultimii ani
În ultimii 30 de ani, producția de ulei de palmier a crescut de patru ori. Trei sferturi din această producție este utilizată în industria alimentară, urmată de cosmetice și de industria chimică și biocombustibili. Dar interesul cel mai mare pentru această sămânță oleaginoasă exotică rămâne totuși industria alimentară.
Câteva cifre despre importul de palmier în R. Moldova găsiți accesând link-ul următor:
Uleiul de palmier este produs în proporție de 90% în Malaezia și Indonezia. De ce este atât de solicitat acest ulei?
În primul rând este vorba despre preț, datorită costului extrem de scăzut al forței de muncă. Este cu o treime mai ieftin decât uleiul de soia sau cel de floarea soarelui. În al doilea rând, este vorba și despre utilizarea acestuia. Uleiul de palmier este solid la temperatura camerei, se păstrează ușor, este foarte rezistent la încălzire și oxidare, este maleabil. Așadar, pentru industria alimentară acestea sunt avantaje incontestabile. Dar de partea cealaltă a balanței, vorbim despre calitatea nutrițională a uleiului de palmier care lasă de dorit, dar și impactul asupra mediului înconjurător și schimbările climatice.
Un dezastru ecologic
Zeci de mii de hectare sunt defrișate în fiecare an în Indonezia, pentru noile plantații de palmieri. Consecințele sunt multiple. Triburi care au trăit în inima pădurii își pierd habitatul ancestral, multe specii de animale și plante sunt amenințate cu dispariția. De asemenea, producția de ulei de palmier emite o cantitate imensă de gaze cu efect de seră. Defrișarea unui hectar de pădure tropicală poate duce la eliberarea în atmosferă a 500 – 900 tone de bioxid de carbon (CO2) și, dacă este vorba de secarea unui hectar de turbărie naturală, se ajunge la 3.750 – 5.400 tone de CO2 în câțiva ani, potrivit asociației Wetlands International.
Este uleiul de palmier toxic pentru sănătate?
Răspunsul la întrebarea data este legat de prezenta acizilor grași în ulei. În funcție de compoziția de acizi grași (AG), uleiurile vegetale sunt împărțite în trei familii:
– Cele bogate în acizi grași saturați – este vorba despre uleiurile de palmier, copra (nuca de cocos) și untul de cacao. Solide la temperatura camerei, sunt folosite ca lianți în produsele fabricate. Dar consumul lor în exces este un factor al bolilor cardiovasculare.
– Cele bogate în acizi grași mononesaturați (omega 9) – vorbim despre uleiurile de măsline, arahide și de floarea soarelui oleice (o varietate specială de floarea soarelui). Sunt stabili la temperaturi ridicate chiar și fără rafinare.
– Cele bogate în acizi grasi polinesaturati oferă mai mult sau mai putin omega 6 (semințe de porumb, struguri, floarea soarelui, argan) și omega 3 (rapiță, cânepă, nucă, in). Sunt acizi grași „esențiali” deoarece nu sunt sintetizați de organism.
Care este problema acizilor grași saturați și de ce trebuie limitați în alimentație?
Este vorba despre grăsimi care sunt solide la temperatura ambiantă și care sunt rezistente la căldură.
Pentru comparație, uleiul de palmier conține 50% acizi grași saturați, uleiul de măsline conține 15%, uleiul de floarea soarelui 11,5%, uleiul de rapiță puțin mai mult de 7,5%.
Acizii grași saturați au fost multă vreme considerați că favorizează colesterolul ”rău” și riscurile de maladii cardio-vasculare. Însă grăsimile saturate sunt indispensabile organismului nostru, ele furnizează energie, vitamine și joacă un rol important în formarea membranelor celulelor noastre. Grăsimile saturate luate separat nu sunt problematice.
Problematic este excesul de grăsimi saturate care crește riscul de boli cardio-vasculare dacă este asociat cu alți factori cum ar fi:
- O alimentație bogată în glucide
- Un aport dezechilibrat al grăsimilor. În prezent, consumăm prea multe grăsimi saturate și omega – 6 în raport cu omega – 3. Acest dezechilibru crește riscul de a dezvolta maladii cardio-vasculare.
În lipsa unor informații pertinente, clare, concludente, a unor studii științifice care să evoce impactul consumului de ulei de palmier asupra sănătății umane, consumatorii au tendința să fie în extreme: sau să spună că uleiul de palmier este toxic și trebuie evitat cu orice preț, sau să consume produse care au drept ingredient uleiul de palmier, fără a analiza consecințele asupra sănătății.
Până la ora actuală, nu există studii, cercetări oficiale care să spună că uleiul de palmier este toxic pentru sănătate.
Totuși sunt mai multe aspecte la care trebuie să atrageți atenția.
Uleiul de palmier hidrogenat
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA) atrage atenția asupra efectelor dăunătoare pe care le au uleiurile de palmier obținute prin hidrogenare. Fără a intra în prea multe detalii cu referire la acest proces sau reacție chimică, hidrogenarea este un proces de îmbogățire cu hidrogen a uleiului de palmier, proces care are loc în prezența unui catalizator sau la temperaturi înalte. Atunci când este supus unor temperaturi înalte (la prăjire), acest ulei eliberează esteri glicerici și alte substanțe care s-au dovedit cancerigene. Așadar, atunci când ajunge la temperaturi de peste 200 de grade Celsius, uleiul de palmier devine nociv pentru sănătate, spune Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA).
Mai multe am scris aici: Uleiul de palmier din bomboanele și torturile noastre preferate. Care sunt riscurile pentru sănătate – Ceconsum
Acidul palmitic
Acidul palmitic, prezent în special în uleiul de palmier (reprezintă jumătate din acizii săi grași), ar fi deosebit de nociv dacă este consumat în exces. De asemenea, ar favoriza arterioscleroza, rezistența la insulină – care duce la diabet – și inflamația în celule, un factor de obezitate.
Ce prevede legislația europeană și cea națională în privința etichetării uleiului de palmier
În 2014, în Uniunea Europeană a intrat în vigoare obligația ca agenții economici să indice clar pe ambalaj tipul de ulei folosit. Ulei vegetal – de floarea soarelui, de porumb, de palmier sau altul. Odată cu semnarea Acordului de Asociere cu UE, Republica Moldova s-a angajat să transpună legislația europeană la legislația națională. Astfel a apărut Legea Nr. 279 din 15-12-2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare care vine să transpună prevederile Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare dar și alte regulamente și directive europene. Legea respectivă ”stabileşte informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare pentru asigurarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor, luând în considerare diferenţele de percepţie şi nevoia de informaţii ale acestora, asigurând în acelaşi timp buna funcţionare a pieţei R. Moldova”.
Potrivit Anexei 6 a Legii sus-menționate, agenții economici au obligația să indice numele unei grăsimi vegetale pe etichetă (ulei de floarea soarelui, ulei de palmier, ulei de soia sau altele) și de asemenea să specifice dacă uleiul vegetal este ”total hidrogenat„ sau ”parțial hidrogenat”.
Anexa 6
| 9. Grăsimi rafinate de origine vegetală | Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „grăsimi vegetale”, urmată imediat de o listă de mențiuni privind originea vegetală specifică, ce poate fi urmată de expresia „în proporții variate”. În cazul în care sunt grupate, grăsimile vegetale sunt incluse în lista ingredientelor în conformitate cu art. 16 alin. (1), (Lista ingredientelor este precedată de un titlu sau de o mențiune corespunzătoare care conține cuvântul „ingrediente”. Lista respectivă cuprinde toate ingredientele din produsul alimentar în ordinea descrescătoare a ponderii lor în momentul utilizării lor la fabricarea produsului alimentar) în funcție de cantitatea totală a grăsimilor vegetale prezente. Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după caz, trebuie să însoțească indicarea unei grăsimi vegetale hidrogenate. |
Cu alte cuvinte, uitați-vă atent pe eticheta produsului pentru a vedea ce uleiuri vegetale conține produsul pe care doriți să îl cumpărați sau să îl consumați.
Ce poate face consumatorul?
Consumatorii care sunt îngrijorați să nu accepte aceste practici distructive din punct de vedere ecologic nu au foarte multe pârghii la îndemână. Totuși, așa cum sugerează Asociații de consumatori și organizații de mediu din întreaga lume prima soluție ar fi să boicoteze produsele care conțin ulei de palmier și să apeleze la noi formule pe bază de rapiță, soia sau chiar floarea soarelui.
Însă acest tip de boicot nu este o soluție relevantă, consideră Boris Patentreger, manager de program de conversie a pădurilor și a hârtiei la WWF-Franța. ”Dacă nu vom mai consuma ulei de palmier, va trebui să cultivăm în schimb alte semințe oleaginoase precum soia, ale căror ravagii sunt cunoscute sub aspectul defrișărilor din America de Sud și a cărei producție este de zece ori mai mică decât cea a palmierului.
De aici rezultă a doua opțiune sugerată de World Wide Fund for Nature (WWF) și anume presiunea asupra producătorilor din domeniul industriei alimentare ca să folosească ulei de palmier durabil. „Producătorii trebuie încurajați să planteze palmieri fără defrișare. Suprafețe disponibile există”, precizează Boris Patentreger.
Mai este și o a treia cale pentru consumator: adică nici-nici. Nici ulei de palmier, nici înlocuitor. Asta înseamnă mai puține alimente procesate (adică gata preparate) și tot mai multe produse simple, brute, de bază din care să gătim acasă, un îndemn pe care Platforma CE CONSUM EU îl face constant.
Așadar, gătim acasă și scăpăm de problema uleiului de palmier.
Articol realizat de Elena Robu
„Acest articol a fost realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a Platformei CE CONSUM EU și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene”.
