Cât de dependenți suntem de alimentele ultraprocesate și cum ne afectează ele creierul
Cine nu a avut niciodată senzația că dă gata o pungă de cipsuri sau că mănâncă mai mulți M&M’s decât își propusese? Tot mai multe studii empirice tind să demonstreze că acest fenomen nu este consecința unei lipse de voință, ci ar putea fi cauzat de o adevărată dependență de alimentele ultraprocesate.
Alimentele ultraprocesate pot crea dependență deoarece declanșează pofte necontrolate, cumpărături compulsive și alte manifestări similare tulburărilor legate de consumul de tutun sau alcool. Peste 20% dintre adulți și 15% dintre copii și adolescenți ar prezenta semne de dependență de aceste produse.
Alimentele ultraprocesate sunt fabricate la scară industrială, în fabrici, nu în bucătăria de acasă. Ele conțin ingrediente modificate și combinate în așa fel încât să aibă un conținut ridicat de grăsimi, zahăr și/sau sare. Conform lui Evan Forman, profesor de psihologie și neuroștiințe la Universitatea Drexel din Philadelphia, care a studiat dependența de mâncare, aceste produse conțin, de asemenea, numeroase arome și aditivi care le fac atât de atractive încât devin aproape imposibil de rezistat.
Printre aceste alimente se numără gustările ambalate (snack-urile), cerealele de mic dejun, majoritatea produselor de tip fast-food, pâinea și produsele de patiserie industriale, deserturile de masă, peștele reconstituit și produsele din carne precum cârnații, crenvurștii sau degețelele de pește, băuturile răcoritoare, înghețata, bomboanele și numeroase alte produse ambalate care domină rafturile centrale din supermarketuri.
„Cred că oamenii nu își dau seama că, de cele mai multe ori, nu ei decid ce mănâncă”, explică Evan Forman. „Aceste alimente activează mult prea puternic sistemul de recompensă al creierului nostru.”
Atunci când numeroși experți internaționali s-au reunit la mijlocul lunii mai pentru International Food Addiction Consensus Conference la Londra, aceștia au concluzionat că există „dovezi suficiente” că se poate dezvolta o dependență de alimentele ultraprocesate. Acest fenomen poate apărea cu sau fără prezența unor tulburări de comportament alimentar (precum mâncatul compulsiv), chiar dacă persoanele care suferă deja de aceste tulburări sunt afectate în mod disproporționat.
Stimularea creierului și a intestinelor
Ideea că anumite alimente pot provoca comportamente de dependență există de câteva decenii. Ea a apărut odată cu studiile efectuate pe șobolani în anii 1980, care au arătat că activitatea sistemului dopaminergic de recompensă din creierul acestora creștea considerabil atunci când apăsau o pârghie pentru a primi o recompensă alimentară. Reacția era similară, deși mai puțin intensă, cu cea observată în cazul autoadministrării de cocaină.
Citește și: Alimente procesate, ultraprocesate: hai să facem lumină
În ultimul deceniu însă, pe fundalul creșterii ratei obezității, oamenii de știință au început să evalueze mai atent schimbările din industria agroalimentară care ar putea fi la originea acestei probleme. Impactul dependenței de alimente ultraprocesate nu mai putea fi ignorat. În cea mai mare parte a istoriei umanității, supraviețuirea a depins de o motivație suficientă pentru a căuta alimente bogate în grăsimi și zaharuri. Evoluția a recompensat această căutare prin eliberarea unor substanțe asociate cu starea de bine, cum este dopamina.
„Într-un mediu alimentar suprasaturat de produse ultraprocesate, creierul confundă experiențele și substanțele dăunătoare cu cele care favorizează supraviețuirea”, explică David Wiss, dietetician și cercetător în domeniul dependenței alimentare din Los Angeles, participant la conferința de la Londra.
Alimentele ultraprocesate „furnizează doze neobișnuit de mari într-un timp neobișnuit de scurt, adesea în combinații extreme de ingrediente numite de recompensă”, precizează Ashley Gearhardt, profesoară de psihologie la Universitatea din Michigan și unul dintre cercetătorii de frunte în acest domeniu.
Pe lângă substanțele chimice de la nivelul creierului, cercetările recente arată cu degetul și către microbiomul intestinal. Persoanele cu o greutate corporală mai mare care prezintă o dependență de alimente ultraprocesate ar fi mai predispuse să aibă o compoziție microbiană similară cu cea a persoanelor cu teren propice pentru adicții.
Aceleași criterii de dependență ca în cazul tutunului
Pofta intensă (craving-ul) este o caracteristică esențială a dependenței și este ușor de observat în cazul alimentelor ultraprocesate, explică Ashley Gearhardt.
„Nu vei face un ocol ca să-ți cumperi broccoli. Însă oamenii pot spune: mi-a fost atât de poftă de gogoșile făcute într-un loc anume, încât am condus 40 de minute ca să mănânc o cutie întreagă în parcare, deși am diabet de tip 2”, spune ea.
Simptomele de sevraj reprezintă o altă caracteristică clară a dependenței. O actualizare a cercetărilor publicată în luna mai, la care Evan Forman a fost coautor, a oferit dovezi preliminare privind apariția simptomelor de sevraj atunci când alimentele ultraprocesate sunt eliminate din dietă.
„M-a surprins măsura în care se putea observa clănțănitul dinților la șobolani sau modul în care oamenii se plângeau de dureri de cap, oboseală și iritabilitate când încetau să mai consume aceste alimente”, declară Forman.
Un studiu publicat de Ashley Gearhardt în 2022 a aplicat acestor alimente exact aceleași criterii folosite în raportul Surgeon General (SUA) din 1988 pentru a stabili dacă produsele din tutun creează dependență. Concluzia: alimentele ultraprocesate îndeplinesc toate criteriile.
Citește și: Coloranții și conservanții din alimente: trei studii noi asociază consumul acestora cu un risc mai mare de diabet, cancer și boli cardiovasculare
Ele pot declanșa comportamente compulsive. Nutriționista citează studii despre șobolanii obezi care ignorau hrana lor obișnuită și riscau șocuri electrice doar pentru a ajunge la prăjituri și ciocolată industrială. De asemenea, aceste produse sunt suficient de gratificante pentru a stimula consumul repetat și au efecte asupra stării de spirit, generând stări de „euforie” similare celor resimțite de fumători după consumul de nicotină.
Deoarece alimentele ultraprocesate sunt concepute pentru a crea gusturi complexe, oamenii de știință nu știu încă dacă toate ingredientele sau doar unele dintre ele au proprietăți adictive. Ce se știe sigur este că producătorii din industria alimentară au preluat tactici de la industria tutunului. Această tranziție a devenit evidentă mai ales după ce gigantul Philip Morris a cumpărat două companii alimentare la sfârșitul anilor ‘1980 pentru a forma Kraft General Foods (în prezent Kraft Heinz). Cercetătorii au observat cum know-how-ul și resursele din domeniul tutunului au fost transferate către industria agroalimentară, în special în ceea ce privește strategiile de marketing destinate minorităților și claselor populare.
Nocive pentru sănătate… dar greu de evitat
Consumul ridicat de alimente ultraprocesate a fost asociat cu numeroase probleme de sănătate: risc crescut de boli cardiace, diabet de tip 2, obezitate, depresie, anxietate și mortalitate din toate cauzele. Un studiu publicat în mai a arătat niveluri mai ridicate de colesterol „rău” și glucoză la copiii care consumă frecvent astfel de produse.
Consumul lor duce frecvent la luarea în greutate, în principal pentru că este foarte ușor să mănânci mai mult decât ți-ai propus. Într-un experiment în care 20 de persoane au fost împărțite aleatoriu între o dietă ultraprocesată și una bazată exclusiv pe alimente neprocesate timp de două săptămâni (având libertatea de a mânca oricât își doreau), grupul cu diete ultraprocesate a consumat în medie cu 500 de calorii mai mult în fiecare zi.
Totuși, dependența nu îi afectează doar pe cei supraponderali. „Există persoane cu greutate normală sau chiar subponderale care prezintă aceste simptome”, explică Wiss. Aceștia fie ardeau caloriile în plus la sală, fie nu aveau o predispoziție genetică spre îngrășare.
Una dintre marile probleme este că oamenii se obișnuiesc cu aromele intense ale produselor industriale și devin tot mai puțin satisfăcuți de hrana naturală.
„Adevărata consecință este că avem adolescenți care sunt complet respinși de ideea de a mânca linte sau broccoli”, subliniază Wiss.
Cum putem prelua din nou controlul?
Ashley Gearhardt pledează pentru etichetare nutrițională clară și introducerea unor avertismente obligatorii pe ambalaje, similare celor de pe pachetele de țigări. Până atunci, consumatorii sunt lăsați să se descurce singuri și trebuie să facă efortul de a alege alimente cu cât mai puține ingrediente artificiale. De asemenea, oprirea reclamelor destinate copiilor este considerată o măsură urgentă.
Alimentele ultraprocesate rămân populare pentru că sunt extrem de practice: se găsesc la orice automat, în benzinării, iar mâncarea semipreparată sau fast-food-ul pare singura soluție când nu ai timp să gătești.
Tratamentul persoanelor care suferă de o dependență alimentară gravă rămâne un subiect deschis. Unii experți punctează eficiența medicamentelor de tip GLP-1 (cum este Ozempic), despre care pacienții spun că le reduc pofta de alimente hiperpalatabile. De altfel, aceste injecții reduc și pofta de alcool, ceea ce confirmă ipoteza unei căi neuronale comune pentru aceste dependențe.
Gearhardt rămâne optimistă că pericolele alimentelor ultraprocesate vor deveni în curând la fel de cunoscute ca cele ale fumatului: „Fumatul era atât de banalizat încât devenisem insensibili la faptul că oamenii mureau din cauza lui. Cred că, treptat, vom înțelege cu toții și pericolele reale reprezentate de alimentele ultraprocesate.”
Etichetarea clară pe ambalaj și conștientizarea ingredientelor din farfurie rămân primii pași esențiali pentru protejarea sănătății noastre.
Suntem ceea ce mâncăm!
