”Orez clasic”: Ce ascunde eticheta produsului
Zilele trecute am fost sesizați pe pagina oficială de Facebook a Platformei CE CONSUM EU despre produsul pe care îl găsiți în imagine. Consumatorul ne întreabă ce cunoaștem despre acest produs. Haideți să analizăm eticheta și să vedem ce informații putem afla, plecând de la premisa că video-ul care prezintă problema face referire la același produs “orez clasic” care e afișat în imaginile asociate acelui video.
1. Primul semn de întrebare se referă la neconcordanța între drapelul italian indicat pe eticheta produsului și țara sa de origine, avand în vedere că originea afișată a produsului este România. Pe lângă drapelul italian mai este indicat și ”160 ani de experiență italiană”. Studiile europene au arătat că consumatorul asociază drapelul unei țări afișat pe eticheta unui produs alimentar cu țara sa de origine, chiar dacă altundeva pe etichetă este specificată țara sa reală de origine. O astfel de practică este asimilată cu ușurință unei practici neloiale care nu este benefică nici pentru consumator, nici pentru concurența de pe piață, dar dificultatea este că doar autoritățile competente sunt în măsură să înlăture așa gen de practici. Consumatorul nu are absolut nici un levier de decizie, doar în afară de a “nu cumpăra” acel produs. E unicul levier care permite consumatorului să educe producătorul.
Având în vedere că produsul este comercializat pe piața din Republica Moldova, acesta trebuie să fie conform cel puțin legislației naționale și anume, conform Hotărârii de Guvern Nr. 291 din 22-04-2014 cu privire la aprobarea Cerinţelor de calitate pentru orez şi crupe de orez (mai departe HG 291/2014). HG 291/2014 prevede la capitolul privind etichetarea că “ambalajele nu trebuie să conţină marcaje de natură să inducă în eroare consumatorul.” Referitor la mențiunea ”160 ani de experiență italiană” rămâne un caz de studiu clasic, pentru că nu este clar la ce se face referire prin acești 160 ani. E vorba de rețetă, de experiența producătorului, de importul orezului în Italia?
2. Al doilea semn de întrebare este referitor la denumirea “orez clasic”. Nici în HG 291/2014, nici în legislația Uniunii Europene, din care face parte producătorul, adică România, nu există așa o denumire. Există orez cu “bob lung”, “bob rotund”, “bob mediu”, “brizura mare”, etc, dar orez “clasic” nu există.
3. Un al treilea semn de întrebare se referă la indicația “orez mare” pe eticheta produsului. Nu este clar ce anume se are în vedere prin orez “mare”, probabil orezul “lung”, fiindcă nici în HG 291/2014, nici în legislația Uniunii Europene, așa criteriu de calitate nu există. În acel video pot fi observate boabe de orez de dimensiuni diferite în amestec cu brizura și sparturi, or calificativul “orez mare” impune un anumit criteriu dimensional care, în cazul orezului “lung”, ar trebui să depaseasca 6 milimetri pentru legislația UE sau în cazul HG 291/2014, 6 milimetri şi cu raportul lungime/lăţime mai mare de 2.
Citiți continuarea analizei AICI
Despre alimentele supuse rafinării, cum este și cazul acestui tip de orez, vom scrie într-un articol ulterior.
Suntem ceea ce mâncăm!
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului “Jurnalismul de calitate în interesul consumatorului și siguranței alimentare”. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de un grup de organizații partenere condus de Agenția Slovacă pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, în strânsă colaborare cu People in Need Slovacia și alte organizații. Acesta face parte din programul de consolidare a capacităților în cadrul proiectului “Sprijinul UE pentru instituțiile mass-media locale din Republica Moldova”. Conținutul acestui material nu reflectă neapărat viziunea UE sau a People in Need Slovacia.
