Și din nou despre miere și reglementările care favorizează fraudele

Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor anunță că ”în cadrul controalelor oficiale precum și urmare a multiplelor petiții, parvenite de la persoane  fizice și juridice, se constată că pe piață se plasează în continuare „Sirop invertit cu aromă de miere” denumit în mod greșit ,,MIERE ARTIFICIALĂ”. De asemenea, instituția precizează că ”utilizarea în denumirea produselor a cuvintelor ,,Miere artificială” este incorectă și interzisă, precum și în denumirea produselor fabricate din acestea, care i se asociază consumatorului cu utilizarea mierii naturale în calitate de ingredient”.

Asociația de consumatori ”Ce Consum Eu” a scris de nenumărate ori pe Platforma CE CONSUM EU despre reglementările din acest domeniu, în special despre Hotărârea de Guvern nr. 661/2007 cu privire la aprobarea Reglementării Tehnice “Miere naturală”. Faptul că în denumirea Hotărârii de Guvern regăsim ”miere naturală” este o formă de a favoriza fraudele pe piața mierii. Nu e de mirare, că pe piața din Republica Moldova găsim o multitudine de produse neconforme și care induc în eroare consumatorii.

În Franța, de exemplu, denumiri comerciale precum ar fi “Mierea naturală” nu sunt autorizate. De unde și până unde am ajuns noi în Moldova să denumim însăși hotărârea de guvern cu o denumire care contravine normei europene (Directiva 2001/110 privind mierea) și pe care această hotărâre de guvern o transpune?

Citește și: Dar tu știi de unde provine mierea pe care o consumi? – Ceconsum

Să explicăm câteva aspecte: Hotărârea Nr. HG661/2007 cu privire la aprobarea Reglementării Tehnice “Miere naturală” ne propune o definiție a mierii :

“miere – substanţă naturală dulce produsă de albinele Apis mellifera din nectarul plantelor sau din secreţiile secţiunilor vii ale plantelor ori din excreţiile pe secţiunile vii ale plantelor, ale insectelor care se hrănesc prin sucţiune din plante şi pe care albinele le colectează, le transformă, combinîndu-le cu substanţe proprii specifice, le depozitează, le deshidratează, le adună şi le lasă în faguri pentru a se macera şi a se maturiza.”

În linii mari, mierea este un produs natural. Dacă ar fi să transpunem această definiție în denumirea hotărârii de guvern, ar iesi ceva de genul : “produs natural natural”. Banală constatare la prima vedere și poate neimportantă. Nu toți însă ar fi de acord cu neimportanța acestei erori banale.

De fapt, prin această eroare, legislatorul lasă să se întrevadă posibilitatea existenței și a mierii nenaturale, adică artificiale sau altor forme posibile.

Miere artificială, miere cremă – pe piața din Republica Moldova

Jurisprudența, cel puțin cea internațională, arată clar utilizarea sistematică a termenilor preciși și care nu lasă loc ambiguităților. Normele privind produsele Bio presupun logic existența produselor non Bio. Normele privind produsele OMG (organisme modificate genetic) presupun logic existența produselor non OMG, și așa mai departe. Dacă e să analizăm hotărârea de guvern referitoare la mierea naturală, faptul că această hotărâre vorbește despre miere naturală ne îndeamnă să presupunem logic că mierea artificială are dreptul să existe pe piața din Moldova, dacă nu contravine normelor juridice privind securitatea alimentară și informarea consumatorului. În realitate însă produsul “Miere artificială” nu are drept să existe pe piață, cel puțin sub această denumire, că vorbim despre Moldova sau orice altă țară din Europa. Acest produs este orice altceva, dar nu miere. Mierea nu poate fi decât un produs natural și nu poate fi fabricată de altcineva decât de albine și din substanțe care se regăsesc în natură.

Citește și: Aproape jumătate din mierea importată în UE ar fi ”falsă”, arată un raport al Comisiei Europene. Care e situația în Republica Moldova – Ceconsum

Ce constatăm pe piața din Moldova? Orice: de la mierea artificială și terminând cu miere cremă (probabil se subînțelege mierea cremoasă, adică cu o textură cremoasă, deși ANSA, autoritatea competentă, validează și o denumire de miere cremă, care legal vorbind nu ar fi trebuit acceptată), de exemplu.

Concluzia e simplă: autoritățile statului trebuie imperativ să facă ordine în reglementări, să purceadă la armonizarea legislației și să ofere transparență maximă consumatorilor. Iar consumatorii să nu se lăse induși în eroare de agenții economici, să citească atent eticheta și să aleagă mierea în cunoștință de cauză. Mierea nu poate avea alte ingrediente decât miere. Iar tot ce este ”artificial” nu poate fi decât artificial și cu impact nefast asupra sănătății.