Toate ingredientele sunt indicate pe etichetă?
Citirea etichetei alimentare ne dă mari bătăi de cap. Vă întrebați însă dacă toți aditivii alimentari utilizați în procesul de producere sunt menționați în lista de ingrediente a produsului?
Etichetarea alimentelor este întotdeauna o problemă destul de delicată. Deși este strict reglementată pentru a informa cât mai bine consumatorul, în Republica Moldova, prin Legea 279 din 2017 referitor la informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, unii aditivi alimentari pot scăpa neidentificați.
Avertismentele cu privire la posibilele efecte dăunătoare ale aditivilor asupra sănătății noastre sunt tot mai frecvente. În acest sens, unii dintre aceștia (cum ar fi dioxidul de titan) a fost interzis în Uniunea Europeană (Platforma CE CONSUM EU a cerut interzicerea acestuia și în Republica Moldova), în timp ce alții (cum ar fi nitriții) au fost clasificați drept „probabil carcinogeni” de către Organizația Mondială a Sănătății. Consultarea etichetelor este, prin urmare, o modalitate bună de a-i evita.
Dar oare acest lucru este valabil pentru toate ingredientele?
Din nefericire, nu, deoarece există molecule care nu sunt trecute pe etichetă și, prin urmare, sunt aproape imposibil de evitat. Auxiliari tehnologici, aditivi de transfer sau coloranți, etc. multe molecule pot ajunge astfel, fără știrea noastră, în farfuria noastră.
Există câteva modalități de a evita obligația de etichetare.
Să luăm exemplul unui suc concentrat de ananas. Acesta poate conține o moleculă de silicon, cunoscută și sub denumirea de E900. Trebuie de avut in vedere ca un aditiv este intodeauna supus etichetairii, pe cind un auxiliar tehnologic nu este supus acestei obligatii. Plecind de la aceasta premiza, industria alimentară isi permite sa considere intentionat aceasta molecula ca auxiliar tehnologic, nu ca un aditiv, pentru a evita etichetarea sa si a nu atrage atentia consumatorului asupra prezentei unui aditiv in plus pe eticheta.
Reamintim ca auxiliarii tehnologici sunt meniți să își îndeplinească rolul numai în timpul procesului de fabricare și, astfel, să fie eventual prezenți doar involuntar în produsul finit. Acesta este cazul aditivului E900, care este adăugat pentru a preveni formarea spumei în timpul concentrării sucurilor în fabrică. Prezenta sa sistematica, insa, in produsul finit si in cantitati considerabile nu pot permite catalogarea acestuia ca auxiliar, ci ca aditiv.
Această subtilitate se aplică și în cazul produselor ultraprocesate, cum ar fi cerealele sau prăjiturile cu fructe. Acestea nu sunt obligate să menționeze aditivii încorporați în ingredientele care le compun, dacă aceștia nu joacă niciun rol în produsul finit. Rezultatul este că, dacă un producător de fructe uscate adaugă conservanți în caisele sale și un producător de batoane de cereale le achiziționează, acesta din urmă nu este obligat să-i includă pe ambalaj.
Așadar, citiți eticheta produselor alimentare pentru a alege în cunoștință de cauză.
Pentru mai multe informații, accesați Platforma CE CONSUM EU
Eu vă dau întâlnire data viitoare la Ghidul consumatorului.
Suntem ceea ce mâncăm!
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului “Jurnalismul de calitate în interesul consumatorului și siguranței alimentare”. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de un grup de organizații partenere condus de Agenția Slovacă pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, în strânsă colaborare cu People in Need Slovacia și alte organizații. Acesta face parte din programul de consolidare a capacităților în cadrul proiectului “Sprijinul UE pentru instituțiile mass-media locale din Republica Moldova”. Conținutul acestui material nu reflectă neapărat viziunea UE sau a People in Need Slovacia.
