Sărurile de topire de pe eticheta unui „cașcaval topit”: ce ne-a răspuns ANSA
Un consumator ne-a trimis eticheta unui produs de tip „cașcaval topit” și ne-a întrebat ce sunt „sărurile de topire”. Am analizat eticheta și, pentru a avea o confirmare oficială despre felul în care au fost marcate pe etichetă „sărurile de topire”, am solicitat explicații Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor (ANSA). Răspunsul autorității s-a rezumat la faptul că „sărurile de topire” nu erau indicate complet pe etichetă, iar această situație contravine legislației privind informarea consumatorilor.
Într-un material publicat anterior pe Platforma CE CONSUM EU, am explicat de ce sărurile de topire sunt utilizate în produsele de tip „cașcaval topit” și, mai ales, cum trebuie declarate acestea pe etichetă. Atunci am atras atenția asupra faptului că simpla mențiune „săruri de topire” nu este suficientă. Conform Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, Anexa nr. 6, modul de declarare este foarte clar. Anexa 6 prevede că:
„Aditivii alimentari (…) trebuie să fie desemnaţi prin denumirea categoriei acestora, urmată de numele specific sau, dacă este cazul, de numărul E.”
În aceeași anexă, printre categoriile funcționale este prevăzută expres categoria: „Săruri de topire (doar pentru brînzeturile topite şi produsele pe bază de brînzeturi topite)”.
Pe eticheta transmisă de către consumator în lista ingredientelor apare doar categoria „săruri de topire”. În acest caz, cum poate consumatorul să afle ce substanțe au fost de fapt utilizate?
În acest sens, Asociația de Consumatori „Ce Consum Eu” a sesizat Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, solicitând clarificarea situației. Răspunsul oficial primit de la ANSA confirmă una dintre principalele noastre constatări.
ANSA: sărurile de topire „nu sunt indicate în mod complet”
În răspunsul transmis Asociației de Consumatori „Ce Consum Eu”, ANSA precizează că a examinat solicitarea privind conformitatea etichetei unui produs lactat comercializat pe piața Republicii Moldova. Concluzia Agenției este explicită:
„Sărurile de topire nu sunt indicate în mod complet”.
ANSA precizează că această situație contravine prevederilor secțiunii a 3-a din anexa nr. 6 a Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
De ce nu este suficientă mențiunea „săruri de topire”?
Așa cum explicam în materialul nostru anterior, „săruri de topire” este categoria funcțională a aditivului. Consumatorul trebuie să poată afla însă și ce aditiv concret a fost utilizat: de exemplu, un anumit citrat, fosfat sau altă substanță autorizată, prin denumirea specifică ori prin numărul E, conform regulilor de declarare. Această informație nu este un detaliu lipsit de importanță.
Sărurile de topire utilizate în produsele alimentare sunt aditivi autorizați, însă problema constatată de Asociația de Consumatori „Ce Consum Eu” și confirmată de ANSA în cazul analizat, este modul incomplet de declarare a acestora pe etichetă.
În materialul nostru anterior am explicat și diferențele dintre principalele categorii de săruri de topire, inclusiv citrați și fosfați, precum și motivele pentru care este util ca un consumator să știe exact ce aditivi se află într-un produs.
Ce urmează după constatarea unei neconformități?
ANSA ne informează că inspectorii verifică etichetele produselor alimentare în cadrul controalelor oficiale atât în unitățile de comerț, cât și la întreprinderile producătoare. Controalele sunt efectuate în funcție de nivelul de risc și de prevederile legale aplicabile.
În cazul în care sunt constatate încălcări, inspectorii pot dispune măsurile necesare, inclusiv prescripții pentru înlăturarea neconformităților și, după caz, întocmirea proceselor-verbale privind contravențiile.
Potrivit ANSA, numai în anul 2025, în urma controalelor efectuate, inspectorii Agenției au depistat 170 de cazuri de utilizare a etichetelor neconforme.
Ce trebuie să facă un consumator când are dubii?
Cazul de față arată de ce este important să nu trecem indiferent pe lângă o etichetă care ridică semne de întrebare. Un consumator a observat ceva ce i s-a părut neclar, ne-a transmis eticheta, iar noi am solicitat autorității competente o verificare. De aceea, atunci când cumpărați produse alimentare, uitați-vă cu atenție la lista ingredientelor. Dacă întâlniți mențiuni pe care nu le înțelegeți sau care par incomplete, nu ezitați să cereți explicații.
Dar ce se întâmplă cu termenul „bio” de pe ambalaj?
Eticheta ne-a ridicat însă și o a doua întrebare: poate simpla utilizare a unui termen precum „bio” într-o adresă de e-mail înscrisă pe ambalaj să inducă în eroare consumatorul cu privire la caracterul ecologic al produsului? Este o întrebare importantă, deoarece legislația privind producția ecologică stabilește reguli stricte pentru utilizarea termenilor care pot sugera că un produs este ecologic.
Articolul 20 alin. (2) din Legea nr. 237/2023 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice prevede că
„la etichetare sau în publicitate se interzice folosirea termenilor, inclusiv a celor utilizați în mărci, în denumiri comerciale, în denumiri de întreprinderi, sau a practicilor care ar putea induce în eroare consumatorii sau utilizatorii, sugerând că produsul sau ingredientele acestuia sunt conforme cu prezenta lege.”
Ce ne-a răspuns ANSA?
În cazul analizat, ANSA consideră că adresa de e-mail înscrisă pe ambalaj nu poate crea o asociere între produsul „cașcaval topit” și produsele ecologice. Prin urmare, din răspunsul oficial primit de Asociația de Consumatori „Ce Consum Eu” nu rezultă că utilizarea termenului „bio” în adresa de e-mail ar fi fost considerată o încălcare. În cazul de față, ANSA a apreciat că adresa de e-mail, privită în contextul produsului analizat, nu este suficientă pentru a crea o asociere cu producția ecologică.
Cu alte cuvinte, potrivit interpretării ANSA, „bio” dintr-o adresă de e-mail nu transformă produsul în produs ecologic și nici nu este considerat de natură să inducă această asociere.
Implica-te!
Asociația de Consumatori „Ce Consum Eu” continuă să verifice regulat astfel de cazuri și, atunci când este necesar, cerem autorităților competente un răspuns oficial.
Pentru că dreptul la informare nu înseamnă doar să avem o listă de ingrediente pe ambalaj. Înseamnă ca informația să fie completă, corectă și suficient de clară pentru ca noi, consumatorii, să putem decide în cunoștință de cauză.
Ai o etichetă care îți ridică semne de întrebare? Trimite-ne-o. Poate următoarea analiză pe Platforma CE CONSUM EU pornește chiar de la întrebarea ta.
Suntem ceea ce mâncăm. Dar, înainte de toate, avem dreptul să știm ce mâncăm.
