Consumatorul din Republica Moldova și integrarea europeană
Consumatorul este definit în legislația națională (Legea Nr. 105 din 13-03-2003 privind protecţia consumatorilor care transpune legislația europeană) ca “orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător, industrială, artizanală sau profesională”. Mai simplu vorbind, ar fi orice persoană fizică care decide să cumpere produse pentru uzul personal. Acest act decizional este punctul cheie al acestei legi, care uneori însă nu este apreciat la justa lui valoare, nici din punct de vedere juridic, nici economic sau social.
Aceeași lege definește ce ar fi o decizie de tranzacţionare (act de cumpărare) – orice decizie pe care o ia un consumator privind oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, privind modalitatea de plată (integrală sau parţială) pentru un produs, privind păstrarea ori renunţarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual în raport cu produsul, decizie ce poate conduce la acţiunea ori la inacţiunea consumatorului.
Mi-am propus să ne oprim un moment pe acest „sublim aspect care este decizia de cumpărare a unui produs oportun și necesar consumatorului. Această decizie se bazează în primul rând pe transparența și pertinența informațiilor care sunt aduse la cunoștința consumatorului. Dacă până recent (perioada comunistă sau imediat postcomunistă care în Republica Moldova se pare că a durat până la mijlocul anilor 2010) consumatorul putea spune că face alegeri în necunoștință de cauză, fiindcă etichetele produselor nu ofereau informații suficiente, azi această problemă nu mai este. Paradoxal, consumatorii astăzi dispun de informații ample pe etichetă, dar se pare că a apărut o altă problemă : descifrarea acestor informații. Se pare că transparenta informațională nu este sinonimă cu înțelegerea și contextualizarea acelei informatii.
De ce integrarea europeană nu este pentru ziua de mâine? Fiindcă în primul rând, pe lângă implementarea politică, mai este nevoie și de o schimbare de paradigmă și mentalitate în rândul consumatorului. În Europa, consumatorul nu caută doar produse naturale, locale sau ce mai avem noi în practicile comerciale destinate să favorizeze producătorul local, dar caută să înțeleagă produsul pe care îl cumpară și îl folosesc în fiecare zi. Or, când vedem numărul de neconformitati în ceea ce privește informațiile pe etichetele produselor de pe piața Republicii Moldova, întrebarea legitimă „Suntem noi gata sa intrăm în Uniunea European sau nu?” rămâne pe moment în aer, indiferent cât de mult ne-am dori acest lucru pe plan politic. Iar o schimbare a mentalității consumatorului trece printr-o muncă impecabilă a autorităților competente în protectia consumatorului și cooperarea cu societatea civilă, care presupune o subvenționare a instrumentelor pedagogice a asociațiilor de consumatori recunoscute ca fiind de utilitate publică.
Suntem ceea ce mâncam!
Autor: Alexandru GOLBAN
